Concluziile analizei inițiale aferente primei etape din Studiul de impact ”Abandonul școlar, provocări și problematică – Analiza inițială a situației din județele Prahova și Neamț privind nevoile legate de continuarea studiilor, bullying, incluziunea socială a elevilor cu CES în cazul claselor terminale de gimnaziu”, realizat de Rodica-Corina Andrei, Sociolog și Doctor în Științe Politice, pentru Asociația GO AHEAD, în cadrul proiectului ”ZEST4EDU – O nouă perspectivă în educație”.
19 directori de școli și experți în educație, 697 de părinți, 276 cadre didactice, 873 de elevi din ciclu secundar inferior(cu precădere clasele a VI-a și a VII-a) din 19 unități școlare din județele Prahova și Neamț, din mediul rural și urban au răspuns la chestionare sau au participat la interviuri. . Instrumentele de cercetare folosite au fost: Chestionar pentru cadre didactice, Chestionar pentru părinți, Chestionar pntru elevi și Grilă de interviu semistructurat pentru directori și experți în educație.
Principalele concluzii ale studiului sunt:
- Situația în educație, la nivel de clivaj între mediul rural și mediul urban se deteriorează, ne raportăm încă la o „Românie educată cu două viteze”, copiii din mediul rural au acces redus la educație, din diverse cauze: sărăcie, drumul prea lung până la școală, nevoia ca ei să facă munci în gospodărie. Cadrele didactice consideră că „Egalizarea diferențelor dintre mediul urban și rural” este o provocare pentru sistemul educațional, iar peste 40% dintre ei au spus că elevii din mediul rural au acces dificil și foarte dificil la resurse educaționale și consiliere profesională. În același timp, peste 50% dintre părinți au selectat această categorie de elevi ca având un acces dificil și anevoios la sistemul de învățământ.
- Consilierea personală și profesională, la nivelul școlii este un subiect menționat ca necesitate de către toate categoriile intervievate – elevi, părinți și cadre didactice, cu impact important asupra abandonului școlar, absenteismului, incluziunii și combaterii bullyingului. Mare parte dintre elevi (69,2%) spun că simt nevoia să stea de vorbă cu cineva cu privire la viitorul lor profesional, iar 61,9% dintre elevii respondenți consider că au nevoie de îndrumare în legătură cu traseul școlar. Conform răspunsurilor, 79,2% dintre elevi spun că nu au participat la vreun program de consiliere profesională vreodată, iar 65,9% au zis că le-ar plăcea să participe. În mod cert, nevoia lor de a fi îndrumați spre un anumit traseu profesional poate fi corelată cu lipsa de participare la programe de consiliere. Pe de altă parte, aproape toate cadrele didactice chestionate (94,2%) sunt de părere că elevii lor au nevoie de consiliere profesională. Astfel, 35,4% dintre ele spun că doar câțiva dintre elevii lor sunt hotărâți în ceea ce privește ce vor face după finalizarea cursurilor gimnaziale, în timp 31% dintre ei spun că de fapt foarte puțini sunt deciși în legătură cu viitorul lor școlar/profesional. Părinții, la rândul lor, sunt însă de acord în proporție de 83,2% cu participarea copiilor lor la activități de consiliere și dezvoltare personală.
- În opinia cadrelor didactice (92,4%), abandonul școlar reprezintă o problemă în învățământul românesc. Principalele cauze ale abandonului școlar sunt reprezentate de problemele în familie (40,8%), motivația școlară redusă și lipsa de interes (33,2%) și problemele financiare (14,8%).
- Referitor la traseul profesional pe care doresc să îl aleagă după finalizarea gimnaziului, se remarcă faptul că elevii sunt indeciși când vine vorba de viitorul lor, 88,4% dintre elevi spun că doresc să depună dosarul la liceu sau la o școală profesională după ce finalizează gimnaziu, însă doar 56,1% știu ce liceu/școală profesională doresc să urmeze. Dacă nu ar intra la o școală profesională sau liceu, 63,2% dintre elevi nu știu ce vor face, iar puțini (17,2%) ar vrea să muncească, deși ar face muncă necalificată, iar vârsta este mică pentru a avea un loc de muncă stabil.
- În ceea ce privește educația incluzivă, se remarcă o penurie de măsuri coerente pentru ca acest concept să fie implementat real în școlile de masă. Un punct nevralgic este lipsa profesorului de sprijin din majoritatea unităților școlare, mai ales din mediul rural. Mai mult de jumătate dintre cadrele didactice chestionate (55,6%) sunt de părere că personalul puțin specializat în lucrul cu ei reprezintă cea mai mare problemă, cât și metodele reduse de lucru cu acești copii aflate la dispoziția cadrelor didactice. Peste 50% dintre ei consideră că elevii cu CES și/sau dizabilități sunt marginalizați de ceilalți elevi.
- Fenomenul bullying -ului este prezent în școlile din cele două județe, la fel cum se întâmplă la nivelul țării, însă el are efecte vizibile și invizibile. Mai mult de o treime dintre elevi- 38,6% au răspuns afirmativ când au fost întrebați dacă au simțit vreodată că au fost marginalizați de colegi, în timp ce 53,7% dintre ei au spus că alți colegi au fost marginalizați de colectiv din diverse motive. Întrebați dacă au jignit/înjosit/ atacat fizic sau în mediul online vreun coleg(ă) vreodată, 27,3% au dat un răspuns afirmativ, în timp ce aproape 41,1% dintre elevi mărturisesc că au fost jigniți, ofensați, atacați fizic sau în mediul online de alți colegi. Doar 29,3% spun că au vorbit cu cineva despre astfel de incidente. Dintre ei, 20,6% au declarat că au vorbit cu părinții. În paralel, răspunsurile părinților arată că gravitatea situației nu este la nivelul potrivit de conștientizare, întrucât au afirmat doar 10,9% dintre ei că copiii lor au jignit/ofensat/ atacat fizic sau în mediul online un alt(ă) coleg(ă), iar doar 28,4% au declarat că copilul lor a fost victimă a bullyingului.
